Sunday 25 September 2011

Polo pe apă - de la zero la aur şi argint

A version of the Youth1.com article in Romanian language can be found below.

Aceasta este o versiune in limba română a articolului publicat pe Youth1.com.


Aceasta este povestea mai puţin obişnuită a unui club de polo pe apă care și-a propus să readucă sportul acesta la nivelul de succese internaţionale, după două decenii de absenţă a sportului respectiv într-un oraş unde în trecut a avut mare succes și popularitate. Clubul s-a luptat cu multe dificultăți financiare şi administrative, dar după numai doi ani juniorii au început să se impună la turnee internaţionale. 

Polo pe apă a avut un trecut ilustru în Târgu Mureș și a constituit o parte integrală a realității cotidiene mureşene – pâna la Revoluția din 1989. Următoarele două decenii au adus multe libertăți – dar, într-un mod surprinzător, au adus și distrugerea acestui sport. În ultimii douăzeci şi ceva de ani am putut urmări literalmente ruinarea totală chiar şi a bazei principale de antrenament, din cauza lipsei de investiții și de interes. Nimic nu simbolizează mai bine soarta sportului respectiv decât ruinele piscinei olimpice  în aer liber 1 Mai, care în verile anilor ’70-‘80 era baza antrenamentelor zilnice și scena nenumăratelor meciuri si campionate de polo pe apă.

Clubul Torpi a reînviat sportul îm oraş, totul pornind din visul pasionat al lui Răzvan Păltineanu, apoi clubul Aquasport a fost înfiinţat în 2011.  Lipsa de finanțare a fost numai una dintre problemele întâmpinate de club, pentru că inițiala lipsă de access la facilitățile care ar fi putut să fie folosite pentru antrenamente reprezenta un obstacol imens. În lupta pentru obținerea acestui gen de suport administrativ istoria locală a sportului a jucat un rol negativ – mai bine zis, după ce polo pe apă a lipsit timp de două decenii din paginile istoriei mureșene, ultimele amintiri despre ce a însemnat acel sport pentru comunitatea locală datau din anii ’80...

Deci pentru copiii de la noul club accessul la piscinele acoperite ale orașului a fost imposibil la început – dar mai târziu impasul s-a rezolvat prin oferta amicală făcută de Clubul Sportiv Universitar. Bunăvoința primarului a făcut posibil și accesul la piscina olimpică in aer liber de la Complexul Weekend. Aceasta urmează să fie acoperită, deci poate devine bază de antrenament şi în afara sezonului de vară. Poloiştii din Oradea, un oraș unde sportul nu a trecut printr-o lungă hibernare, a oferit sprijin in forma vizitelor reciproce și a accessului la facilitățile lor. Donații şi fonduri primite din diferite direcţii au facilitat procurarea de echipament și finanțarea deplasărilor la competiții internaționale.

Dar remarcabila parte a povestei clubului Aquasport este ceea ce clubul a reușit să realizeze in aceste condiții într-un timp scurt.

După numai doi ani și ceva de existență, în August 2011 copiii născuți în ’95 si ’96 au câștigat Cupa Turbo la turneul mondial Olympic Hopes de la Szentes, Ungaria. Ei au câștigat fiecare meci din acest turneu la care au participat în total cincizeci de echipe de pe glob, într-o grupă de vârstă care număra treizeci de echipe. Grupa mai tânără, compusă din copiii născuți în ’97 si ’98, s-a clasat pe locul patru, ceea ce reprezintă încă o realizare foarte notabilă  pentru clubul înființat atât de recent.

In Septembrie anul acesta, la turneul internațional Slovenski Water Polo, clubul a adus acasă medalia de argint, câștigând fiecare meci cu singura excepție a finalei, unde au pierdut numai cu un gol în fața puternicei echipe de tineret Honvéd Budapesta. Cel mai bun jucător al turneului a fost desemnat Adrian Câmpean de la Aquasport, acesta fiind încă un success superb pentru club.

A ura mult success și noroc clubului poate suna pentru unii ca un clișeu. La fel poate suna afirmația că trebuie să admirăm excepționala lor pasiune, determinare și ambiție. Dar cele două afirmații sunt făcute cu sinceritate, considerănd umbrele istoriei recente care ei au trebuit să învingă - şi considerând multele bătălii cu obstacole uneori de-a dreptul absurde.

No comments:

Post a Comment